Salina Turda
Zacamantul de sare de la Turda a fost cunoscut si exploatat din cele mai vechi timpuri, insa exploatarea sistematica a zacamantului, prin lucrari miniere in subteran, incepe in perioada ocupatiei romane in Dacia. Sarea era exploatata in camere de 17-34m adancime si 10-12m latime, dispuse una langa alta si despartite intre ele de o intaritura de siguranta. Sistemul asigura o extractie masiva a sarii, insa era aplicabil numai in zonele unde sarea era situata aproape de suprafata.
In toata perioada cat a functionat, la Salina Turda nu s-a folosit munca detinutilor. Sarea era extrasa de catre muncitori specializati in taierea sarii, taietorii de sare (incisores salium). Transportul la suprafata il faceau muncitori denumiti famuli. Operatia de scoatere la suprafata a sarii se facea cu ajutorul unei instalatii numita crivac, actionata cu ajutorul fortei cailor. Ocnele erau luminate cu lumanari si opaite de seu. Pentru exploatarea sarii nu s-au utilizat substante explozive si nici utilaje mecanice pentru taierea sarii.
Salina Turda isi inceteaza activitatea in anul 1932. In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, salina a fost utilizata ca adapost antiaerian de populatia orasului.
Salina Turda a intrat in circuitul turistic in anul 1992.
Microclimatul salinei este caracterizat de variatii anuale ale temperaturii cuprinse in limitele 11-12 C, umiditatea relativa de aproximativ 80%, presiunea aerului situata intre 747-752 mmHg si viteza de miscare a aerului in limitele 0,02-0,70m/sec.
Acesti factori, o ionizare a aerului la nivele moderate precum si lipsa bacteriilor patogene contribuie, ca si in celelalte saline din tara, la efectul curativ binecunoscut in afectiuni ale aparatului respirator